Copiii și adolescenții nu mai vor să meargă la școală. Este realitatea care a dat buzna în cabinetul meu în ultimii ani. Unii chiar nu mai vin la școală deloc, alții absentează cu săptămânile sau se folosesc de orice motiv pentru a pleca de la ore: mă simt rău, vreau să merg la baie, mi-e sete etc.. Iar asta începând cu clasa pregătitoare.
Mulți vor spune că asta nu e o noutate, că la fel s-a întâmplat mereu. Și da, și nu. Dintotdeauna au existat elevi care au mers la școală pentru că așa era “normal“ sau așa li se cerea de către adulți, însă majoritatea covârșitoare ajungeau să găsească măcar o minimă plăcere sau motivație în aceasta: faptul că așa aveau posibilitatea de a petrece timp împreună cu colegii și de a lega prietenii, ocazia de a scăpa de corvezile gospodărești, o materie care le stârnea curiozitatea, perspectiva de a-și face un rost în viață sau de a înainta pe scara socială ș.a. Puteai auzi că la școală este greu, că profesorii sunt severi, că este obositor, că temele sunt prea multe și nu mai ai timp liber etc., dar nu auzeai pe nimeni că nu vrea să mai meargă la școală. Asta era ceva de neconceput.
Azi?… Școala este plictisitoare, nu-mi folosește la nimic să învăț, pot face lucruri mult mai interesante decât să merg la școală, pregătirea lecțiilor îmi ia din timpul meu sunt doar câteva din replicile pe care le-am auzit de-a lungul timpului în cabinet de la cei care într-un fel sau altul respingeau școala. Dacă îi întrebi ce fac în timpul în care nu vin și nu se pregătesc pentru școală, răspunsurile sunt extrem de asemănătoare: dorm, stau pe telefon ori pe calculator. Dacă-i întreb de viitor, aproape niciunul nu se imaginează având o viață în care să aibă un program, să se integreze într-un grup de lucru ori având o profesie. Asta dacă exceptăm ocupațiile de influencer sau de tester de jocuri video.
Într-un exercițiu de imaginare a unei școli care să-i placă, un elev din clasa a VI-a îmi spunea că aceasta ar trebui să se asemene cu un roller coaster, adică să îi provoace o stare de excitare continuă, să fie și relaxantă, dar și ca simțurile să-i fie puse la încercare permanent; să nu necesite efort și să fie distractivă.
Ar putea fi școala ca un roller coaster? Ei bine, nu. În primul rând pentru că are rolul de a-i face pe elevi să învețe lucruri noi, de a forma competențe sau, altfel spus, de a provoca o schimbare sistematică, premeditată și deliberată în fiecare individ care îi trece pragul. Am putea spune că, din start, școala este făcută să provoace disconfort.
Apoi, poate școala să ofere acea stare de excitare dorită, de stimulare permanentă a simțurilor? Nu, nu și iarăși nu. Învățarea presupune o stare de concentrare adică eliminarea sau reducerea stimulilor concurenți. De multe ori este nevoie de exersare, de repetiție, care, da, nu provoacă nici pe departe o stare de excitare. Chiar dimpotrivă… Distractivă și relaxantă școala poate fi doar uneori, dar nu tot timpul, așa ar vrea majoritatea elevilor. În plus, școala presupune disciplină, autocontrol, perseverență, muncă, conștiinciozitate. Departe toate acestea de orice ar putea fi experiența dintr-un roller-coaster.
E greu să faci un copil care se așteaptă ca școala să fie ca un roller coaster să o placă așa cum este – o sursă de constrângeri. E greu și pentru școală să concureze cu asemenea așteptări. Atunci, ce-i de făcut? Răspunsul este în amonte, înspre cauzele care au condus la această situație de fapt. Despre asta, într-o postare viitoare.