Școală,  vot  și  TikTok

Școală,  vot  și  TikTok  sau  De  ce  rezultatele  votului  au  mult  mai  mult  de-a  face  cu  școala  și  mult  mai  puțin  cu  TiKTok-ul?

Nu doar că nu sunt o fană a TikToK-ului, dar nici măcar nu am instalată aplicația. Chiar si așa, nu consider că TikTok-ul este cauza rezultatelor de la alegerile din acest an. Cei care au mers la vot au ales în concordanță cu credințele și cu temerile lor, în funcție de cunoștințele pe care le au și informațiile la care au acces. Nu trebuie să faci o analiză prea aprofundată pentru a-ți da seama că toate acestea au de a face cu educația și, în ultima instanță, cu școala.

Sunt în școală de ceva timp, iar treaba mea este să discut cu elevii, să încerc să înțeleg ce stă în spatele problemelor lor, să-i observ, să-i ajut atunci când se poticnesc. Vreo zece ani nu am mai avut o legătură nemijlocită cu elevii, cel puțin nu din poziția rolului meu principal, cel de consilier școlar, ci din poziția directorului. Când m-am reîntors în cabinet și la clasă, la relaționarea directă de zi cu zi, am regăsit o lume pe care aproape nu o mai recunoșteam, dar pentru cunoașterea căreia am oferit timp, disponibilitate și deschidere.

Așa că pot spune în cunoștință de cauză că rezultatele votului m-au îngrijorat, dar nu m-au surprins. Observațiile pe care le-am făcut la firul ierbii pe parcursul mai multor ani îmi spuneau de multă vreme că asta este direcția spre care ne îndreptăm. Elevii cu care mă întâlnesc zilnic folosesc internetul, însemnând majoritatea platformelor și aplicațiilor care se regăsesc în acest spațiu, pentru orice: ca să se întâlnească cu alții, pentru a căuta și a găsi rapid informații ori soluții la problemele cu care se confruntă la școală sau în viața de zi cu zi, pentru a se relaxa, pentru a găsi răspunsuri la întrebări etc. Cei mai mulți nici nu-și pun vreodată problema să treacă printr-un filtru personal ori să facă o comparație între ceea ce găsesc pe rețelele sociale. Când e vorba de făcut temele, de exemplu, nu contează ce iei, importantă e rapiditatea cu care încropești o rezolvare.

Apelul la mai multe surse, dacă chiar și-ar pune această problemă, este pentru elevii de azi doar risipă de timp, cei mai mulți crezând că nu le-ar aduce nici un beneficiu. Pentru elevii noștri de azi este mult mai important și de încredere ce spun într-un minut-două influencerii X sau Y de pe TikTok decât nu știu ce gânditor, filosof ș.a., de care ei oricum nu au auzit. („Cine mai sunt și ăștia?”, „Și, mă rog, de ce ar trebuie să știm ce au spus niște morți?”. „Toți de pe TikTok sun vii, ei știu care-s problemele noastre reale și, mai ales, vorbesc pe limba noastră.”)

Dacă totuși ar exista niște exotici care ar vrea să caute informații din mai multe surse, să verifice dacă sunt credibile, apoi să analizeze ceea ce găsesc și abia la final să facă alegeri în cunoștință de cauză, fundamentate pe fapte, pe date relevante și pe informații serioase și verificate, elevii noștri nu ar ști cum s-o facă, deoarece nimeni nu-i învață. În școala românească nu există nici timp, nici atenție pentru asemenea subiecte de discuție.

Toată lumea se axează (dacă chiar se axează pe ceva!) pe examene. Și azi, exact ca pe vremea lui Creangă, de prea multe ori ceea ce întâmplă în școală este un “cumplit meșteșug de tâmpenie”. Se dau teste la nesfârșit și se rezolvă subiecte pentru examene. Nici măcar nu contează dacă elevii înțeleg ori nu ceea ce fac, dacă reușesc să coreleze informațiile între ele, să le transforme în cunoștințe, pe care apoi să poată să le transpună în viața reală. Important este ca elevii să memoreze informații și algoritmi. Înțelegerea, gândirea critică… pot să mai aștepte. Poate chiar până la Sfântul Așteptă!

Mulți vor spune că asta se cere și că trebuie să ne bucurăm că elevii noștri fac și atât. Adică, ce e rău în asta? Da, aveți dreptate! Asta se cere. Dar că mai ales asta „se cere” este rău, chiar foarte rău!

De sus și până jos, toți din sistemul de învățământ se uită doar la notele de la examene. Nici acestea grozave! Ne mai sună clopoțelul din când în când, când vin rezultatele la testele PISA și ne spun că elevii noștri sunt niște minunați analfabeți funcționali. Adică nu înțeleg mai nimic din ceea ce citesc, indiferent că este un text în limba română sau într-o limbă străina, un text științific sau o formulă matematică și nici nu pot aplica în viața reală ceea ce „învață”. Procentele sunt înfiorătoare și, după cum se vehiculează în spațiul public, sunt foarte apropiate de procentele celor care au votat la alegerile de săptămânile trecute pentru un candidat ori altul, sub influența TikTok-ului.

TiKTok-ul cu algoritmii lui nu este decât o parte minoră în ecuația votului. Întrebarea care merită pusă este „Oare de ce aceia care au fost ținta mesajelor au fost așa de ușor de manipulat?” O mare parte a răspunsului îl găsim în școală, în curriculum, în metodele folosite, în ruptura dintre cei care decid ce se face în școală și oamenii din școală (elevi, profesori și părinți), în ruptura enormă dintre școală și viața reală, în pseudoelitismul încurajat și susținut de cei care au influență asupra organizării și funcționării sistemului.

Când ai adulți care au fost educați într-un sistem de învățământ în care într-un singur an din 13 parcurg o disciplină la care se discută despre regimuri politice, despre democrație, despre vot și instituții democratice („Educație socială”, clasa a VII-a) și în care disciplinele sociale, adică cele care ar putea să formeze spiritul critic, sunt trecute la capitolul “și altele”, nu votanții trebuie condamnați că s-au lăsat cuprinși de farmecul TikTok-ului.

Cine vrea votanți care să aibă gândire critică, trebuie să le-o formeze în școală. Altfel, dacă așa arată prezentul, nu-i greu să ne imaginăm cum va arăta viitorul!