Îmi pasă de ce se întâmplă în jurul meu și cred cu tărie în puterea implicării.
Pseudo-elitismul din educație sau cum o gașcă de indivizi fără scrupule decid că românii obișnuiți nu au nevoie de educație de calitate
Pseudo-elitismul din educație sau cum o gașcă de indivizi fără scrupule decid că românii obișnuiți nu au nevoie de educație de calitate

Pseudo-elitismul din educație sau cum o gașcă de indivizi fără scrupule decid că românii obișnuiți nu au nevoie de educație de calitate

În Roma antică soldații care purtau sandale militare se aflau de multe ori în situația de a le intra pietricele colțuroase (scrupulus) între talpa sandalei și picior, ceea ce, bineînțeles, provoca un disconfort serios. Aceștia trebuiau să aleagă între a suporta durerea și a continua să mărșăluiască sau să se oprească, pentru a-și scoate piatra din sandale, și a risca să fie pedepsiți pentru încetinirea înaintării trupelor. În contrast, marii comandanți militari, senatorii și alte persoane importante se deplasau călare sau în care de luptă, fără a simți vreodată această mică, dar constantă, neplăcere. Ei mergeau „fără scrupule”.

În accepțiune modernă, scrupulele iau forma solicitărilor și imperativelor morale, etice. Cei fără scrupule sunt cei care nu sunt incomodați de nimic în drumul lor, deoarece pe ei nu îi deranjează nici un „pietroi etic”, strecurat în pantoful propriei conștiințe.

Reformele educației din, cel puțin, ultimii 10 ani, începând cu “România educată” și sfârșind cu schimbările din această vară sunt o ilustrare clară a ceea ce înseamnă să acționezi fără scrupule.

Atunci când ai un analfabetism funcțional copleșitor, când rezultatele la evaluările realizate la final de ciclu școlar arată că doar jumătate din absolvenți obțin rezultate de trecere, iar în mediul rural doar un sfert!, atunci când există multe localități unde elevii abandonează școala pentru că familiile nu au bani să-i mai susțină, sau îi trimit la muncă pentru a aduce un venit în casă, atunci când știi că mulți dintre profesorii din mediul rural fac naveta 30-60 de km și au catedra în doua sau trei școli, atunci când știi că avem printre cei mai puțini studenți din Europa, atunci când trimiți către oamenii din școli tone de activități birocratice, administrative, inclusiv de asistență socială, atunci când știi că în multe clase sunt integrați și 5-6 elevi cu CES, iar tu, ca decident, alegi să mărești numarul de elevi din clase, să micșorezi drastic numarul de burse pentru elevi și studenți, să mărești numarul de ore de predare pe care le are un profesor, să comasezi școli, să obligi directorii să aibă 10 ore de predare la clasă ș.a., toate acestea nu înseamnă altceva decât să acționezi fără scrupule.

De ce faci asta? Pentru ca tu faci parte din gașca celor care merg pe sute de cai putere și nici nu mai zărești problemele muritorilor obișnuiți. Scrupulele nu intră în pantofii tai Louboutin, căci conturile îți sunt pline. Copiii tăi învață în străinătate sau la școli private scumpe și nu au nevoie de o amărâtă de bursă pentru a putea continua școala; au parte de cursuri de teatru, de dezvoltare personala, au bazin de înot și profesori care le sunt la dispoziție permanent, pentru că nu fac naveta între trei sau patru școli. Iar în clasele din care fac parte cu siguranță nu va exista nici un elev cu CES, deoarece “filtrele” funcționează. Copiii tăi mănâncă la școală, pentru că da, școala are o cantina bine dotată, iar în vacanțe pleacă în tabără, cu colegii… în Tenerife. Dacă totuși ceva scârțâie, meditatorii privați rezolvă.

Dacă mai este cineva care se întreabă de ce nimic nu mai funcționeze în învățământul din România, de ce suntem într-o reformă perpetuă și nu ajungem nicăieri, răspunsul îl găsim uitându-ne la cine ia deciziile și la cine face parte din gașca, din pseudo-elita care își arogă statutul de deținătoare a adevărului absolut, pe care numai ea îl poate vedea de la înălțimile pe care se afla și pe care muritorii de rând, neștiutorii, cei cu scrupule în sandale, cu umilință și recunoștință, trebuie să-l accepte. AVE!

Distribuie

2 comentarii

  1. Dana R

    Mi-a placut mult analogia asta! Asa este!… cei care iau deciziile în educație nu simt pe pielea lor consecințele. Profesorii, elevii și părinții cară zilnic ‘scrupulul’ în sandale, iar pseudo-elitistii erijati in decidenti merg mai departe, fără grija realității din școli. Reformele nu lipsesc, dar lipsesc scrupulele și responsabilitatea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

10 + 5 =