VIVE  LA  FRANCE!

Cinci motive pentru care îmi plac Franța și francezii

Fără să îmi asum postura unei cunoscătoare a spiritului francez, fără a fi petrecut prea mult timp în Franța ori printre francezi, pentru a pretinde că fac o analiză obiectivă, în cele ce urmează voi trece în revista cele mai importante cinci motive pentru care am ajuns să îmi placă Franța și francezii. O perspectivă strict subiectivă, limitată la contactele mele directe, reale și virtuale, cu Franța și francezii.

• Manifestarea spiritului civic și respectarea libertății de exprimare

Indiferent de locul lui pe scara socială sau de statutul pe care îl are, francezul își exprimă și-și susține opiniile. Nu-i este teamă de autorități, nu consideră că nu merita efortul, se mobilizează, are inițiative, iese în stradă, este preocupat de respectare drepturile pe care le are și luptă pentru toate acestea. Din Paris și până în cea mai mica localitate rurală, cetățenii francezi sunt activi, sunt interesați de ceea ce se întâmplă în jurul lor și-și exprimă opiniile, chit că este vorba de amenajarea parcului din localitate sau de impactul globalizării asupra producătorilor locali, de schimbările climatice sau de vârsta de pensionare. Mai mult, francezul iese în stradă, se coalizează cu alții și, la fel de important, își păstrează entuziasmul și hotărârea, nu uită după doua zile “ce l-a mânat în lupta”.

• Francezii citesc, iar cărțile le găsești peste tot

Închipuiți-vă că sunteți în gară iar vreo câțiva oameni ai străzii stau în jurul unei mese citind sau răsfoind enciclopedii, romane sau chiar literatură științifică. Lângă ei se află o minibibliotecă cu 100-200 de volume, din care oricine are de petrecut ceva timp în gară se poate autoservi liber. Inclusiv persoanele fără adăpost! Cei mai mulți veți spune că este o scena dintr-un film SF sau o secvență dintr-o scriere utopică. Ei bine, nu! Este o scena reală, surprinsă de mine într-o gară obișnuită din Franța. Un alt motiv care m-a făcut să iubesc Franța și francezii. Oriunde mergi prin țară, cărțile te însoțesc: pe tarabe, în anticariate, în librării, în tutungerii, în bibliotecile cu acces liber aflate în gări, în parcuri sau în alte spații. Oriunde mergi vezi persoane de toate vârstele citind cărți, reviste, ziare, în autobuze, în parcuri, în sălile de așteptare. Pe francezi i-am văzut mult mai puțin stând pe ecrane decât citind.

• Firescul și simplitatea vieții de zi cu zi și bucuria de a trăi

Dacă îți iei răgazul să-i observi pe îndelete, ajungi la concluzia că francezii au găsit o formula magică pentru a-și menține starea de bine. Sunt relaxați și înțeleg importanța unui timp de calitate. Se bucură de o mâncare bună și un pahar de vin, în familie sau cu prietenii. Pentru mulți dintre noi obiceiurile lor sunt în afara normalității: programul de lucru începe de obicei la 9 și include două ore de pauză la amiază pentru a mânca și, tipic franțuzesc, pentru a bea un pahar de vin. Seara este pentru familie și prieteni, iar weekend-urile pentru a ieși. Nimic ostentativ. Aș putea spune că zicala noastră “Puțin, dar bun!” li se potrivește cel mai bine: mănâncă produse de calitate, dar nu în exces, pentru că și pentru ei urmărirea costurilor coșului zilnic reprezintă o obișnuită. De asta pentru francezii obișnuiți răsfățul culinar este rezervat pentru sfârșitul de săptămâna și pentru sărbători. Francezii ies mult, adoră vacanțele, dar nu pe cele exclusiviste. Pentru mulți dintre ei vacanța înseamnă să mergi cu rulota sau cu mașina personală în locuri pitorești, în care să poți face mișcare și mai ales să fii împreuna cu familia și cu prietenii. Râd și vorbesc mult, se bucură de compania celorlalți, savurează clipa. Iar dacă este să aleagă, cei mai mulți preferă să aibă 10 ieșiri în care își iau sandviciurile de acasă, scăunelele și umbrela de soare, bicicletele, cățelul, copiii, părinții, prietenii și se bucură împreună de experiențe decât să dea aceeași bani pentru un week-end la un hotel de cinci stele, cu SPA. Când îi vezi bucurându-se împreuna de o masa bună, de o plimbare pe malul mării, mergând pe biciclete sau la un picnic fix pe marginea șoselei, nu poți decât să-i admiri și să-ți dorești aceeași stare de bine

• Politețea și respectul

Bonjour, Madam! S’il vous plait, Monsieur! Pardon! Merci! Nu sunt doar cuvinte sau expresii care fac parte din vocabularul limbii franceze, ele sunt parte a vieții lor cotidiene. La auzi pretutindeni, iar după un timp, chiar și pentru un român care nu mai aude formulele de politețe decât excepțional și, de cele mai multe ori, nu în spațiul public, încep să devină și modul său de a fi. Începi să te simți inconfortabil și nepotrivit dacă nu mulțumești după ce cumperi un produs sau după ce cineva îți oferă ceva, ajungi să spui automat vă rog înainte de a face orice solicitare și da, devii stresat atunci când nu te adresezi folosind apelativul de politețe. Sincer, mi-a făcut plăcere să mă întorc în lumea copilăriei mele, când aceste lucruri făceau parte și din normalitatea vieții noastre de zi cu zi,

• Eleganța naturală, neostentativă

Indiferent unde sunt – în piață, în metrou, pe stradă, în restaurant, la magazin sau oriunde altundeva – francezii au o eleganța care, departe de a fi ostentativă, iese în evidența: bărbații încă mai poartă costum, cămașă și cravată, pantalonii au lungimea și lărgimea potrivite, de obicei au și servietă, daca merg sau vin de la serviciu. Iar femeile sunt extrem de feminine, poartă rochii sau deux piece-uri, care au rolul de a pune în valoare purtătoarele, cu o croiala lor clasica, atemporală. Eșarfele, beretele, pălăriile, mănușile fac și ele parte din garderoba obișnuită. Aproape imposibil să detectezi ceva care nu este la locul lui în vestimentația oricărui francez get-beget. De fapt, cred că asta mi-a atras atenția în cel mai înalt grad: firescul, normalul și în același timp excepționalul bun gust al francezilor obișnuiți, cei pe care îi întâlnim desfășurându-și viața de zi cu zi. Franța este țara în care pantalonii scurți sunt folosiți doar la activitățile sportive și de relaxare. La teatru si la opera spectatorii se îmbracă elegant. La serviciu costumele rămân actuale. Eleganța îmbrăcămintei este minunat continuată de cea a conduitei: nu se țipă, se așteaptă, se ascultă, regulile sunt respectate. Te simți confortabil și respectat.

Chiar dacă la o primă vedere nu pare, toate acestea sunt despre educație, despre rolul acesteia și, mai ales, despre cum educația se concretizează în conduitele de zi cu zi și în valorile care ne conduc întreaga viață, individuală și socială. Da, îi admir pe francezi pentru calitatea educației lor și pentru faptul că reușesc să o păstreze la standarde înalte. Vive la France!

PS Să nu uităm că noi, românii, am fost cândva francofili!