Profesorii din școlile românești…

Profesorii din școlile românești sunt nepregătiți sau cel puțin anacronici

Printre primele răspunsuri, dacă nu chiar primul, la întrebări de genul „de ce elevii nu mai învață?”, „de ce elevii nu mai sunt motivați?” sau „de ce rezultatele la examenele naționale sunt din ce în ce mai slabe?” se află acesta: profesorii sunt nepregătiți sau cel puțin anacronici și, drept urmare, nu mai pot asigura o educație de calitate.

Un asemenea răspuns nu ar fi complet surprinzător sau neașteptat, având în vedere că este greu să ții pasul cu schimbarea și cu evoluția continuă care caracterizează lumea în care trăim. Profesorii, la fel ca mulți dintre profesioniștii din alte domenii, au dificultăți în realizarea acestei adaptări continue la schimbare. Însă, când cei care spun că profesorii sunt nepregătiți sunt fix cei aflați la conducerea învățământului și colaboratorii lor apropiați, această afirmație este cel puțin surprinzătoare, dacă nu chiar ipocrită, având în vedere atribuțiile și responsabilitățile lor.

Dacă este să ne raportăm strict la prevederile legale în vigoare, fiecare cadru didactic a trecut prin multiple filtre, concepute, legiferate și puse la lucru tocmai de autoritățile presupuse a fi competente în domeniu. Profesorii au obținut licențe universitare în diverse domenii și specializări, au frecventat și au promovat cursurile modulelor psihopedagogice din universități, au susținut și (în cazul multora) au promovat examene de titularizare, grade didactice etc., organizate de Ministerul Educației și de inspectoratele școlare etc.. Toate acestea au un dublu rol: de a pregăti, dar și de a evalua profesorul respectiv, în raport cu competențele considerate și stabilite la nivelul conducerii sistemului de învățământ ca fiind necesare exercitării profesiei. A constata brusc un eșec major și generalizat în această direcție înseamnă ori că este ceva în neregulă cu modul în care au fost concepute și puse in practică aceste mecanisme de instruire și evaluare, ori că justificarea aceasta este injustă și ascunde alte interese.

Mai mult, formarea continuă a profesorilor a fost și este realizată de Ministerul Educației sau de organisme afiliate sau cel puțin validate de acesta și este construită, măcar la nivel declarativ, în jurul dezvoltării acelor competențe necesare profesorilor pentru a fi din ce în ce mai performanți, dar și de a face față schimbărilor și a avea intervenții educaționale adaptate vremurilor în care trăim. Făcând aprecieri extrem de critice la adresa cadrelor didactice, a căror pregătire și performanță profesională sunt puse brutal la îndoială începând de la vârful Ministerului Educației, își asumă cumva oficialii din educație că poate este vorba de faptul că programele concepute și implementate de ei nu și-au atins obiectivele planificate? Și mă refer inclusiv la acele programe mamut, realizate cu banii UE și ai Statului Român (vezi Proiectul CRED, cu un buget de 196,586,777.36 lei, din care: 94,720,234.39 lei din bugetul MEC), ale căror rezultate au fost prezentate cu mândrie și fast nu cu multă vreme în urmă, de Ministerul Educației, prin reprezentanții săi cei mai autorizați!

Să înțeleg că opinia celor care au manageriat și au girat aceste programe de formare (în special a reprezentanților Ministerului Educației) este astăzi că mare parte, dacă nu toți banii alocați acestor programe, adică acele sume imense cheltuite din fondurile UE și din bugetul României au fost bani aruncați pe apa sâmbetei? Pentru că asta rămâne singura concluzie logică care rezultă din punerea față în față a punctelor de vedere exprimate în ultima vreme oficial și public. Așa că aștept cu nerăbdare momentul în care cei care au menirea să vegheze la calitatea corpului profesoral să vină nu să acuze, ci să-și asume greșelile și deciziile proaste, pentru că, nu-i așa?, dacă consideră ca sunt justificate afirmațiile critice la adresa profesorilor, atunci au multe explicații de dat, și cei din managementul național al educației, și subordonații lor de la nivel local, care trag în continuare profesorii de urechi și-i pun la colț, deși fix ei sunt cei care i-au format, certificat, perfecționat… Și, în plus, au luat și bani buni pentru toate acestea!